Coarnele lui Nichipercea

Din istoria presei vechi românești. Broșurile „Coarnele lui Nichipercea” (1860)

„Nichipercea” este una dintre primele reviste satirice românești înființată și editată de N. T. Orășanu (1833-1890), un vehement critic al puterii, indiferent de culoare politică și un apărător al libertății presei, cu orice risc. Din acest motiv a fost de mai multe ori anchetat, amendat și arestat, iar revista sa a fost în mai multe rânduri suspendată. Numele Nichipercea, care este alintul popular al Dracului, în ipostaza de drăcușor, fusese ales de editor pentru a face legătura cu revista sa anterioară, intitulată „Spiridușul”, suprimată de cenzură după o lună de apariție (23 iunie-14 iulie 1859).

Primul număr al revistei „Nichipercea” a apărut la 23 iulie 1859 și în decursul existenței sale de aproape 2 decenii (ultimul număr a ieșit în mai 1879) i-a fost suspendată activitatea de șase ori (în septembrie și decembrie 1859, noiembrie 1860, mai 1864, mai și iunie 1865). Pentru a nu dezamăgi cititorii și abonații, editorul a recurs la diferite strategii, continuând tipărirea ei și în perioadele de suprimare sub alte denumiri, fără menționarea datelor de apariție iar din anul 1861 în colaborare cu alți publiciști.

După cea de-a doua suspendare (din decembrie 1859), Orășanu a publicat revista sub forma de broșuri săptămânale intitulate „Coarnele lui Nichipercea”, care au apărut, conform bibliografiilor, în lunile ianuarie-iulie 1860. Aceste broșuri nu au indicația anului, dar pentru anumite numere se poate aproxima ziua și luna apariției după data rubricii „Revista politică”.
Pe pagina de titlu a fiecărui număr se menționează „Coarnele lui Nichipercea. Redijatu de N. T. Orășanu”. Broșurile (de câte opt pagini) erau imprimate în Tipografia Jurnalului Național și se vindeau cu 35 de parale bucata. Pentru doritori se oferea și posibilitatea abonării: 52 foi (numere) cu doi galbeni, 26 cu un galben, 13 cu șapte sfanți. Pe ultima pagină a fiecărui număr se publică o caricatură, care ilustrează texte prezentate în cuprins. Unele caricaturi sunt semnate de pictorul Henri Trenk (1818-1892), care colaborase cu un an înainte la ziarul „Țânțarul”.

Cea mai mare parte a articolelor au ca subiect viața politică, criticându-se activitatea guvernului și a Camerei Legiuitoare din București (și, doar în trecere, a celor de la Iași). Nu lipsesc comentariile acide asupra unor miniștri, deputați sau prefecți, numiți direct sau cu porecle inspirate din lumea animalelor. Limbajul este pe alocuri aluziv, iar unele evenimente sunt prezentate sub forma fabulei, de frica cenzurii: „Cititorii să nu mai aștepte mură-n gură și să se mai căznească a înțelege și singuri cele ce nu se pot scrie” spune Orășanu în numărul din 31 martie 1860.

Biblioteca MMB deține mai multe numere din „Coarnele lui Nichipercea”, publicație rară, care oferă amănunte interesante cu privire la mersul politicii de pe malurile Dâmboviței la un an de la Unirea Principatelor, înainte de unificarea deplină din 1862, când se va institui primul guvern și primul Parlament unic. (Daniela Lupu)