România Mare, revista ăluia scăpat de la casa de tribuni, a mierlit-o recent. Ah, ce n-ar da Vadim să vândă acum măcar un sfert din tirajul unei apariții care cândva l-a parazitat, România Tare! Și ce bine s-ar simți în prezent Evenimentul zilei dac-ar da într-o lună tirajul pe care l-a dat într-o zi Evenimentul nopții! Poate s-o găsi vreunul vreodată să scrie o istorie a parodiilor de presă de la începutul anilor 90… Gata, s-a găsit: o scriu eu. Omul care a editat România Tare a fost primul patron care m-a angajat. Iar cel care a scos Scînteia, primul care mă plătise drept colaborator în presă.

Cațavencu s-a născut în februarie 1990, al soților Ovidiu și Irina Nacu, ambii suceveni și studenți la filologie în București. Au vândut un televizor – color! – primit ca dar de nuntă și au plătit tipografia. De la început sau repejor pe parcurs, Ovidiu și Irina au fost nevoiți ca din grăsuțul profit să le facă parte și următorilor: Doru Bușcu, Sorin Vulpe, Liviu Mihaiu, Octav Mardale, Mircea Toma, Ioan Groșan, Mihai Antonescu, Th. Denis Dinulescu, Felix Anton Rizea, Viorel Moțoc (semna Alexandru Katz), Eugen Istodor, Ioan T. Morar. „Săptămânalul incomod” și-a schimbat fața și caseta tehnică, număr de număr, vreme de luni bune.