In editia din 5 ianuarie 1925, ziarul Argus publica pe prima pagina un articol in care jurnalistul se intreba „Cand vom avea un buget?”, subiect extrem de actual si in prezent, la 90 de ani distanta.

Spatiu important era alocat unui articol despre furturile de la CFR si despre imbunatatirea situatiei personalului companiei de cai ferate.

Directorul ziarului Argus a fost Simion Pauker, președinte al Asociației generale a Presei Române. Acesta a fost cunoscut, între altele ca ziarist, secretar general de redacție și ulterior unul din proprietarii, alături de fratele său, Emil, ai ziarelor Adevărul și Dimineața, iar în anii 1910-1923 proprietarul fondator și directorul cotidianului economic Argus.

Grigore Gafencu, fost ministru de Externe, ambasador la Moscova si, in cele din urma, cea mai reprezentativa figura a Exilului romanesc din perioada 1947-1957, a condus doua ziare: „Timpul” (1937-1946), respectiv „Argus” (1924-1938). Acesta din urma purta titlul de „Organ zilnic al comertului, industriei si finantei”. Era o gazeta cu un domeniu aparte, care nu excludea colaboratori din lumea culturii, cum a fost poetul Constant Tonegaru. „Timpul” si „Argus” au consacrat un personaj, mostenit de la „Epoca”, pe cronicarul lingvistic Timoleon Pisani, trecut apoi la „Universul”, un purist, caracterizat de Carandino drept „grec dogmatic, neiertator si omniscient”, care se ocupa cu vanarea greselilor de limba din ziare.

În 1935, ziarul ARGUS, organ zilnic al Comerțului, Industriei și Finanței al cărui director era Grigore Gafencu, împlinea 25 de ani de la apariție, ocazie cu care a fost tipărit un număr de 0,5 m pe un metru și 138 de pagini.

În perioada primelor încercări în jurnalism, Grigore Gafencu s-a căsătorit cu Esmee, o dansatoare franţuzoaică care sosise în România în perioada Primului Război Mondial, care a primit angajamente în mai multe localuri de noapte din Bucureşti, unde a atras atenţia bancherului Chrissoveloni, care după ce a luat-o „sub protecţia” sa, s-a gândit să i-o prezinte lui Gafencu, căruia i-a promis, drept cadou de nuntă, ziarul „Argus”.

Fondatori Argus: S. Pauker şi H.F. Valentin. Director G. Gafencu

Simion Pauker (cca.1870-194?)

Ca tânăr publicist, pare să se fi întâlnit în paginile unor publicaţii cu Caragiale şi Coşbuc. Apoi (1910-1923) îşi va urma chemarea inimii ca fondator, proprietar şi director al cotidianului Argus (întâi: ziar comercial, iar din 1918: organ zilnic al comerţului, industriei şi finanţei). Îl regăsim în apogeul carierei nu doar ca preşedinte al Asociaţiei generale a Presei Române, ci mai cu seamă ca secretar general de redacţie şi co-proprietar (alături de fratele Emil) al ziarelor Adevărul şi Dimineaţa.

S. Pauker era orientat politic centru-stânga, dar fiul său (Marcel) va luneca de tot în stânga, ajungând îndată în P.C.R. (1921) şi în al său Birou Politic (1922). Tot pe atunci, Marcel P. „s-a solidarizat” cu Hannah Rabinsohn (devenită astfel Ana Pauker), dar lupta lor comună sub steaua din Kremlin l-a dus, până la urmă, tot lângă Moscova, în faţa unui pluton de execuţie aflat în solda marelui „Tătuc” (1937). Vajnica soţie i-a supravieţuit (politic până în’52 şi biologic până-n’60), având înaltă misiune de partid: „Ana, Luca şi cu Dej / au băgat spaima-n burgheji!”.

Ștefan Mihăileanu – Timoleon Pisani – Simion Pauker. Trei gazetari de diverse nuanțe și origini. Relațiile dintre ei https://www.ceeol.com/search/article-detail?id=553597

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here