Sediul revistei „Baricada”

Doar 3 ani, dar au fost cei mai intensi si mai interesanti din viata mea. Nu numai dpv profesional…

Si amuzanti! In spatele ferestrei din centrul imaginii era una dintre cele mai mari incaperi ale redactiei. Acolo eram stransi cu totii intr-o seara de toamna a anului 1992, cand a sosit patronul, E.-V. Gugui, cu o falca in cer si una in pamant. Nu tin minte de ce era ofticat, dar ne-a facut cu ou si otet „Eu am ajuns sa vand ciocolata ca sa va platesc voua salariile exorbitante!”), insa ii casunase mai ales pe o tanara care statea timida intr-un colt al camerei; pe ea o privea fioros, in special ei ii reprosa leafa „exorbitanta”…

Cand s-a linistit si a revenit la obisnuitul sau zambet parsivo-impaciuitor, zicand „Hai, mai baieti, ca nu-i chiar asa de rau…”, tanara a capatat curaj si i-a spus:

– Domnule Gugui, nu va suparati, dar trebuie sa stiti ca eu nu sunt angajata, sunt sotia lui Vlad Macri, am venit doar in vizita aici, in redactie…