Ziarul Vremea: o publicatie bine pusă în pagină, scrisă cu ştaif, propunând anchete îndrăzneţe şi interviuri incomode, beneficiind de un tipar excelent

Conform „Dicţionarului presei literare româneşti” de I. Hangiu, „Vremea”, revistă politică, socială şi culturală, a apărut săptămânal în două serii, prima între 1928 şi 1938, iar a doua între 1940 şi 1944, avându-i ca director pe Vladimir Al. Donescu şi ca director literar pe Valjan.

Am cercetat câteva ediţii ale acestei minunate reviste şi pot depune mărturie cu mâna pe inimă că o asemenea publicaţie nu găseşti în zilele noastre la chioşcul de presă. Bine pusă în pagină, scrisă cu ştaif, propunând anchete îndrăzneţe şi interviuri incomode, beneficiind de un tipar excelent, „Vremea” a rezistat cu brio confruntării cu timpul, constituind un model demn de urmat de majoritatea revistelor culturale de astăzi, împietrite într-un timp cultural anost, parcă doar al lor.

Fără pretenţia unei cercetări exhaustive a colecţiei „Vremea”, am găsit Valea Jiului tratată în doi ani: 1929 şi 1937.

Dacă articolele din 1929 sunt publicate imediat după greva minerilor din 1929, fiind scrise la cald, reportajul „Petroşani, cetate a muncii” vede lumina tiparului Duminică, 7 noiembrie 1937, nr. 512, Anul X, fiind redactat într-o altă notă. Redacţia „Vremea” era situată pe str. Carol, 10, Bucureşti I. Cele 12 pagini, format 39 x 56 cm, costau 5 lei, abonamentul pe un an 250 lei, pentru străinătate dublu (adică 500 lei), iar pentru instituţii – 1.000 lei (de patru ori mai mult decât un abonament obişnuit). Interesant marketing avea serviciul economic al revistei.

În pagina 5, directorul Vladimir Al. Donescu oferă reportajului „Petroşani – cetate a muncii” un spaţiu generos, o pagină întreagă, echilibrat machetată. În colţul din stânga jos o fotografie cu Biserica „Sf. Nicolae” din Petroşani, iar în colţul din dreapta sus, o fotografie panoramică cu incinta minei Lupeni.

Mărturisesc că până la acest reportaj nu am auzit de Ioana Petrescu.

/www.zvj.ro/