dialog cu Lucian BOIA :

„Există o revistă foarte interesantă, Vremea, care apare de prin 1928, condusă de Vladimir Donescu şi de fratele lui, Constantin Donescu (ambii erau fiii primarului bucureştean din anii ’30, Alexandru Donescu). Vremea e o revistă foarte frumoasă şi foarte frumos scoasă, cu desene de Ion Anestin.

E o revistă extraordinară şi întîlnim în ea aproape tot ce e nume semnificativ în literatură şi în cultura românească. Cei care sînt în fruntea Vremii, aceşti fraţi Donescu, sînt de cultură liberală, căci şi tatăl lor era liberal. Ei înclină destul de timpuriu spre legionarism – e un amestec, nici ei nu ştiu prea bine dacă mai sînt liberali sau încep să fie legionari. Însă pînă în 1936 la Vremea întîlneşti şi dreapta, şi stînga: e redactor Alexandru Sahia, de pildă. Deci sînt amestecaţi, pur şi simplu. Întîlneşti foarte multe nume de evrei (sînt o gramadă de articole publicate de Felix Aderca, de Mihail Sebastian, de mulţi alţii).

Şi situaţia asta durează pînă în 1936. La începutul lui ’36 încă ai destui oameni de stînga şi destui evrei. La sfîrşitul lui ’36 nu mai e nici unul. S-a petrecut schimbarea pe parcursul lui `36. Revista înclina tot mai mult spre legionarism, pînă cînd a fost suspendată de regimul lui Carol II, la sfîrşitul lui 1938. Revine în toamna lui 1940, ca revistă pur legionară, iar dupa aceea se detaşează de legionari. Din ianuarie 1941, e anticomunistă; şi totuşi, în prima parte, adică în ’41-’42, chiar comunişti scriu acolo – de exemplu, George Ivaşcu. El scrie acolo sub pseudonim, e adevărat, dar nişte articole antibolşevice de toată frumuseţea, pentru care a făcut şi puşcărie după aceea – vreo patru-cinci ani de puşcărie, din 1950 pînă în 1955.

În 1943-1944, Vremea se orientează tot mai mult spre democraţie, ştirile politice devin tot mai rare şi mai neutre. Încep să publice acum la Vremea Iorgu Iordan, care era bine marcat la stînga, George Călinescu şi alţii. Deci e o revistă extraordinară, ia pulsul vieţii intelectuale de prin anii ’30 pînă în 1944.”