Istorie printre ruinele „Palatului Adevărul”

Clădirea a fost una dintre cele mai cunoscute centre de presă din România anilor 20-40. Proiectată de arhitectul Ștefan Ciocârlan după modelul Palatului Figaro din Paris, imobilul din București a fost terminat în 1898.

În ziua inaugurării, redacția ziarului Adevărul publica un text despre palatul luxos și monumental în care urmau să se mute gazetarii. La numărul 11 pe Sărindar. “Suntem în plină sărbătoare! Deschidem porţile Palatului Adevărului şi invităm marele public să-şi privească opera. Lui îi datorăm noi acest cadru superb, elegant şi artistic, în care şi un ziar din străinătate s-ar simţi mândru. El ne-a dat putinţa să facem ceea ce am făcut din Adevărul, un ziar european, şi din noul său local, un palat al opiniunei publice, al zecilor de mii de cititori care, timp de atâţia ani, nu ne-au retras sprijinul şi simpatia lor”.

„Cabinetul directorului e alt muzeu” Iar ziariștii vremii dezvăluiau luxul din noua lor casă. Acolo unde înainte era doar un câmp de bălării: „Pereţii sunt acoperiţi cu faianţă verde de Meissen, decorată cu diverse motive. Între lambriu şi tavan, spaţiul este tapetat cu afişe rare, semnate de maeştrii Capillo, Grasset, Leandre, Cheret, Macha, Vermont sau Teişanu. Cabinetul directorului e alt muzeu. Pot fi admirate acolo tablouri de Luchian, Vermont, Verona, Simonide, Ştefan Popescu, Andreescu, Jiquidi sau Ressu”.

Vestibulul biroului electoral era o gigantică bibliotecă și adăpostea colecții de ziare.

În urmă cu 6 ani, jurnaliștii de acum ai redacției făceau o recenzie a Palatului de atunci: „Sala lungă a Administraţiei este împărţită în două: primul modul e rezervat publicului, cel de-al doilea, funcţionarilor. Totul este spaţios, luminat şi aerisit. Scara de onoare, în spirală, este însoţită, de asemenea, de afişe colorate. Sala de Depeşi, înaltă cât două etaje, este o adevărată operă de artă. La dreapta – ghişeele de «Abonamente», «Anunciuri», «Reclamaţiuni», «Biroul administratorului». La stânga, panourile pe care se expun telegramele şi fotografiile. Vestibulul biroului directorial este, de fapt, o gigantică bibliotecă, care adăposteşte pe rafturile galbene colecţiile de ziare de la noi şi de aiurea. Prima sală de dinainte de cabinet este o adevărată galerie de pictură veche”.

Citeşte întreaga ştire: Istorie printre ruinele „Palatului Adevărul”.