Chioşcul de ziare în comunism

Era pe vremuri un banc politic, frumos ca orice banc vechi: Cică taică’-so îi dă 5 lei lui Bulă să îi aducă de la chioşc „Scînteia”, „România liberă” şi „Informaţia Bucureştiului”. Înainte de a ieşi din casă, se loveşte de frate-so, care-l întreabă unde se duce. Bulă îi zice, iar ăsta, fratele, îi spune: „Fii bă isteţ!. Ia numa’ Scînteia, că ce scrie în Scânteia scrie şi în celelalte, şi tu ţii restul de bani”. Bine. Când să plece, dă de bunicu-so. „Unde ai plecat iar băi haimana?” „Păi mă duc să-i iau lui tata Scânteia”. Hai bă să te învăţ eu. Nu mai lua nimic, ţii toţi banii, că ce scrie în Scînteia oricum dă şi la radio”. Bine. Vine Bulă acasă cu nimic, adică îşi ia o îngheţată şi-l ia tac-su la întrebări: „Unde-s ziarele, n-ai luat ziare că te-am trimis după ziare!” „Păi ştii tată că bunicu mi-a spus că să nu mai iau ziare, că ce scrie acolo spune şi la radio”. „Atunci zi-i lu’ bunu-to să să se şteargă la c**r cu radiou’ dacă nu a vrut cu ziare…”