O trecere in revista a presei post-revolutionare, in primii ani, cu marcarea unor detalii uitate, repararea unor erori materiale si nedreptati.

Istoria acţionarilor de la Caţavencu, în cifre şi fapte. Mihaiu, Buşcu şi Vulpe, în 90 în aceeaşi cameră de cămin

Sorin Vulpe şi Doru Buşcu, colegi de cămin în 90, primii Caţavenci. Liviu Mihaiu era cel de-al treilea coleg de cameră şi, de asemenea, prim Caţavenc

…A aparut apoi presa particulara.

Lupta pentru intiietate, primordialitate, pentru cine a dezvirginat spatiul privat al media, s-a dat intre ‘Baricada’ lui Eduard Victor Gugui si ‘Observatorul’ lui Octav Buruiana. Cei doi au revendicat deopotriva calitatea de ‘prim ziar particular’ pentru publicatiile pe care le-au intemeiat.

Istoria s-a dovedit de o nepartinitoare nedreptate, ingropind amintirea ambilor.

Culmea e ca adevarul era impartit, atit Gugui cit si Buruiana avind in oarecare masura dreptate…

‘Baricada’ a iesit prima din tipar (6 ianuarie), cu vreo saptamina inainte de ‘Observator’. Numai ca statutul de ‘patron’, de ‘capitalist’ nu era bine vazut in acele momente tulburi, cind romanul se saturase de comunism dar inca nu putea sterge anatema capitalismului, sedimentata in cinci decenii, si nu era deschis la acesta, orinduire cruda si nedreapta incompatibila cu ‘nu ne vindem tara!’ si alte lozinci postdecembriste.

Asa ca ‘Baricada’ nu s-a proclamat ziar privat, ascunzindu-se dupa ideea de grup, comitet, organizatie.

Buruiana, mai curajos si mai orientat, a avut indrazneala sa subtitreze ‘Observator’ –  “primul ziar particular” si sa se proclame pe sine drept ‘patron’, primul intreprinzator de presa privat din noua Romanie.

Adevarul e ca era absolut evident ca presa devenea o mare afacere, o investitie foarte rentabila, chiar daca singurul venit era cel rezultat din vinzarea tirajelor.

Incepind din ianuarie 1990, numarul publicatiilor a explodat, iar tirajele au crescut miraculos, de la 50.000 de exemplare la 100-150.000, ajungind, pe o piata care consuma foarte multa afectivitate in politica, la cca 350.000 in vara aceluiasi an (Zig Zag, Expres – saptaminale), cu un maxim absolut in 1992 (1.000.000 de exemplare pentru ‘Romania mare’, dupa o ‘greva’ de citeva saptamini initiata de Corneliu Vadim Tudor). In 1992-1995, cotidianul ‘Evenimentul zilei’ cumula in cele doua editii cam 500.000 de exemplare, in cea mai mare parte vindute in mod real.

In 1990 asadar, un periodic tiparit in 50.000-100.000 exempare (hebdomadar, in mare majoritate, aceasta fiind periodicitatea cea mai rentabila si cel mai usor redactabila), costul de tipar ajungea la cam 40 de bani, la un pret de vinzare de 3-5 lei. Adica, grosso modo, pentru o suta de mii tiparite, costul era de 50.000, venitul brut de 500.000, din care se scadea comisionul de difuzare, cca 10-20 la suta si costurile editoriale, neglijabile. De unde rezulta un profit de 2-300.000 de lei saptaminal, adica pretul a trei apartamente, a 4 Dacii sau echivalentul unui salariu mediu pe zece ani.

Problema era de unde se putea inventa suma de start, investitia initiala, pe o piata unde nu exista nici capital, nici institutia creditului…

Gugui a strins banii intr-un grup, un fel de CAR tiganesc – cum se numea pe atunci strinsul de bani in folos mutual, prin rotatie.

Buruiana a inventat banii, avea o slujba banoasa la ‘Informatia Bucurestiului’ (coleg cu Horia Tabacu si Sorin Rosca Stanescu), pozitie cu posibilitati colaterale si venituri ilicite.

Mihail Carciog, fondatorul ‘Expres’, a afirmat public ca a intrat in afaceri cu 100 de lei, contravaloarea taxiului de la el de acasa pina in strada Brezoianu, la Palatul Universul. Primul numar din ‘Expres’ a fost tiparit de directorul  tipografiei, Vasilache, pe credit… intr-o vreme in care nu exista credit, intr-o lume in care oamenii se imprumutau de 100 de lei pina la leafa, in care o familie avuta ar fi putut sa-si imprumute o ruda cu citeva mii… Mihail Carciog, de profesie tehnoredactor, de reputatie securist, primea de la un director de intreprindere socialista un credit de productie de zeci de mii… Ma rog, mai tinerii cititori sint familiari cu creditele Elenei Udrea, cu imprumutul la CEC al Ioanei Basescu… Lumea nu s-a schimbat radical – QUOD LICET IOVI NON LICET BOVI…

Sorin Vulpe şi Doru Buşcu, colegi de cămin în 90, primii Caţavenci. Liviu Mihaiu era cel de-al treilea coleg de cameră şi, de asemenea, prim Caţavenc

Sorin Vulpe şi Doru Buşcu, colegi de cămin în 90, primii Caţavenci. Liviu Mihaiu era cel de-al treilea coleg de cameră şi, de asemenea, prim Caţavenc

https://istorialuicatavencu.wordpress.com/


Descoperă mai multe la Clubul Presei ⓜ mapamond media

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.