![](https://clubulpresei.ro/wp-content/uploads/2021/09/Ziarul-Natiunea-de-Sambata-11-Mai-1946-e1632174947726.jpg")
Vlad Macri
Eu am ajuns la Baricada la finalul anului 1990. Dana Rainov (Misu Jamie Rainov) m-a dus acolo. Pe atunci revista era făcută de Cornel Catană, dar cuvinte importante în privința noilor angajați le aveau alții, Virgil Miron Pătru (fizician care lucrase la Filaret, unde tatăl meu fusese medic), Ștefan Stoian (Nea Fane…) și, evident, Edi Gugui… Am lucrat acolo până în martie 1994. Timp de aproape doi ani am avut plăcerea și onoarea de a face revista (cât timp am fost secretar general de redacție sau red.-șef adjunct).
Prin 1993 Edi a început să cocheteze cu zona stângistă a politicii… Dezamăgit de faptul că PNȚ îi refuzase oferta de a candida la Constanța, în 1992, a candidat din partea Mișcării Ecologiste, partid pe care l-a și preluat (iar Baricada a cam contribuit la preluare…). În aceeași perioadă se combinase cu o senatoare sau deputată FDSN, PDSR… în fine, cum s-o fi numit partidul ăsta pe atunci… Iar de atunci devenise cam nemulțumit de orientarea „dreptistă” a revistei. La Meridian nu avea asemenea probleme, Trușcă era suficient de stângist… În primăvara anului 1993 m-a debarcat de la conducerea publicației, fiindcă, alături de mai toată redacția, ne-am opus ideii sale de a publica un interviu cu Paul Lambrino, bastardul pe care el îl numea „prinț”, la exact un an de la vizita Regelui. M-a dat jos, dar a fost extrem de corect cu mine, nu m-a afectat nici pecuniar. Și am mai stat până la începutul lui 1994, când deja atmosfera devenise cam… neplăcută. În concluzie, a fost… palpitant! Cea mai intensă experiență profesională pe care am trăit-o!
Una dintre puținele fotografii cu Eduard Victor Gugui și una care este chiar reprezentativă pentru personalitatea sa (aș îndrăzni să spun un pic „schnauzeristă”, fiindcă avea din plin vivacitatea și înverșunarea schnauzerilor ). Mulțumesc, Liviu Manecan!
Postarea sa mi-a amintit un episod amuzant. În 1992, Edi a plecat către Constanța pentru campania electorală (candida acolo la Senat din partea M.E.R.). L-a luat cu el pe Ștefan Stoian (Nea Fane…) scriitor foarte… boem și publicist comentator la „Baricada”. Nea Fane l-a luat cu el pe… Victor, teckelul său la fel de bătrân și de știrb ca stăpânul (Nea Fane obișnuia să spună „Soția mea este stomatolog, iar eu sunt edentat”).
Pe lungul drum către Marea Neagră, teckelul a devenit cam agitat. Așa încât Nea Fane se simțea obligat să-l atenționeze deseori cu severitate:
— Victor, stai cuminte!
La fiecare atenționare, Eduard-Victor Gugui sărea ca ars, riscând să provoace un grav accident rutier, apoi îl admonesta pe Ștefan Stoian:
— Nea Fane, potolește-te! Numai mama îmi zice Victor!
In ziua de 14 mai 1999, adica acu 19 ani si zece zile trecute fix, a murit fostul meu patron de la Baricada, Eduard-Victor Gugui. A fost un tip senzational. Era nebun. Pe bune, era nebun. Atat in sensurile bune ale cuvantului, cat si in cele rele. Genial de impulsiv, cumplit de orgolios, uluitor de darnic cu unii, incredibil de rautacios cu altii.
Cu mine a fost darnic. Si de aceea imi amintesc mai mult episoadele placute ale relatiei dintre noi. Dar nu acelea fac sharmul unei postari… Ci acelea picante.
Gugui isi facuse tipografie. Undeva prin Militari. Si-i spusese directorului tipografiei, un domn mai varstnic, numit Beculescu, parca (Beculetz tin minte ca i se spunea…), sa cumpere pini canadieni pe care sa-i planteze pe toata lungimea zidurilor care imprejmuiau „obiectivul”. Zis si facut. Iar cand Gugui a vazut arborii, a fost show… A venit la noi in redactie, la Baricada, pe Domnita Anastasia, ca sa ne povesteasca ce a patit cu Beculetz si pinii. S-a suit pe un birou ca sa poate fi privit in toata amploarea miscarilor sale. Se apleca, parea ca smulge ceva din pamant si arunca apoi cu mare sictir… Pinii…
– Bai! I-am zis lui Beculescu sa puna pini! Si a pus pini! 300 de pini! Ce inaltime aveau?! 34 de centimetri! In cati ani ajung ei la inaltimea mea? In zeci de ani! Zeci de ani! De aia am dat eu bani, ca sa imi puna Beculescu patrunjel cu ace?! Si eu ce am facut?! Am smuls pinii! Unul cate unul! Trei sute de pini! Uite-asa! Si Beculescu zicea: „Ce faci patroane?! II arunci?!”. SI eu i-am zis „Pai daca tu ai aruncat atatia bani de-ai mei pe buruienile astea pitice, apai pot si eu, ca patron, sa le arunc!”
SI gesticula incredibil de artistic, cocotat pe acel birou. Apoi a zambit, s-a dat jos si ne-a invitat la o bauta. Iar Beculescu a ramas director.
1992, ziarul Meridian (președinte era Eduard Victor Gugui, cel care avea și Baricada)
31 iulie
– „Adrian Năstase, într-o discuție cu ziariştii la întoarcerea din Kuweit, revendică patentul propunerii regelui drept candidat la preşedinţia ţării: Am aruncat ideea şi Ionel Săndulescu, eminenţa cenuşie a PNL, a prins-o şi a folosit-o. Acum rămâne să-i convingem pe cei de la PNL-AT să-l propună pe Paul de Hohenzollern.”
15 august
– Emil Constantinescu a promis că va desființa procuratura, la o lună de la câştigarea alegerilor.
(nu le-a câștigat atunci, ci patru ani mai târziu)
29 august
– „Vadim anunţă că numeroşi cetăţeni iubitori de ţară au înfiinţat Liga pentru Alegeri Nonviolente şi Cinstite – LANC”
(Vadim voia să folosească sigla Ligii Apărării Național Creștine, partid interbelic extremist și antisemit, condus de AC Cuza, din care făcea partea și Zelea Codreanu)
– Dialog la şedinţă de guvern între președintele Iliescu şi ministrul Băsescu
Iliescu, pe subiectul Canalul Dunăre-Bucureşti: „- Proiectul ăsta e o bazaconie! Ce-mi tot spuneţi mie? Eu sunt specialist în domeniu. Cine sunt cei care au făcut lucrarea? Nişte drumari.” Băsescu răspunde: „Drumarii ăştia de care vorbiţi au făcut şi Canalul Dunăre-Marea Neagră. Şi ce specialist sunteţi dumneavoastră, care n-aţi realizat niciodată decât mici proiecte de irigaţii? … Iliescu: „Cum îţi permiţi să vorbeşti aşa cu preşedintele ţării? Dumneata care ar fi trebuit să fii arestat…”
Ordinea prin sertare are pretul ei: nostalgia. Decembrie 1990, redactia „Baricada”, in fata modestului sediu din str. Domnita Anastasia, se poza cu colindatorii. Dupa stiinta mea, doar eu, Adrian Stefan Iurascu si Adina Anghelescu (in stanga, sub stea, cu tuban alb si ciuf blond), mai suntem pe aici. Octavian Berindei, Corneliu Giagim, Eduard Victor Gugui si, de curand, Laurentiu Solomon, s-au calatorit pe cea lume.
Descoperă mai multe la Clubul Presei ⓜ mapamond media
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
